“Imagineaza-ti ca vei disparea din aceasta lume maine.. Ce lucruri si ganduri ai impartasi astazi celor dragi ?” Cam acesta ar fi sloganul excelentei productii japoneze “Lingering Spirits” (2014), cunoscuta si sub numele “Mindset” (un titlu total aiurea ales de unii – asianwiki, de exemplu, in conditiile in care titlul original al filmului, “Omoi Nokoshi”, s-ar putea traduce ca “Sentimente Sufocante”). Aceasta e o fantezie comico-dramatica ce paseste pe urmele unui “Resurrection” (Yomigaeri – 2002) sau “Be With You” (2004), doua filme ce pot fi deja considerate clasice ale cinematografiei japoneze de fantezie a ultimilor 15 ani. Filmul are la baza cel mai nou roman al lui Takaya Okamoto, ce a scris si scenariul (un lucru destul de rar nu numai in cinematografia japoneza, in general romanele fiind adaptate de scenaristi profesionisti), regia fiind semnata de Yuichiro Hirakawa, omul din spatele serialelor Jin, Mr. Brain sau Rookies. Si echipa de actori e una la inaltime, din numarul relativ mare de personaje distingandu-se doua, cele interpretate de Masaki Okada (daca vi se pare cunoscut, e datorita rolurilor exemplar interpretate in filme precum “I Give My First Love to You”, “Confessions” si “Villain”) si de Ryoko Hirosue, o actrita si cantareata iubita in Japonia, ce a aparut in zeci de seriale si filme de televiziune din 1996 pana in prezent, de care ne amintim cu siguranta din productii precum “Go, Masao!” “Departures” sau “Goemon”. Cu o poveste placuta, simpla si emotionanta, “Lingering Spirits” reuseste sa te cucereasca foarte usor si sa te poarte cu o naturalete debordanta de la buna dispozitie la lacrimi, dupa cum o arata si ineditul trailer al filmului, in care sunt inserate secvente filmate intr-o sala de cinematograf ce insista pe reactia publicului la scenele emotionante din film.

Gajiro Honda (Masaki Okada) e un tanar fara speranta. Egoist, are in cap doar doua lucruri: banii si femeile. Cu femeile e un Don Juan pana cand isi atinge obiectivul – atragerea lor in patul lui, iar pentru bani e in stare sa faca orice, de la vanzarea la negru de bilete la concerte in schimbul unui comision pana la orice fel de comisioane mai mult sau mai putin ingrate in folosul oricui. Yuko (Ryoko Hirosue) e o mama singura ce trebuie sa-si creasca unicul fiu, pe Kotaro, un baiat de 10 ani dificil si tacut, cu care are o relatie destul de rece. Yuko nu are o slujba foarte onorabila, la prima vedere, lucrand ca dansatoare la bara intr-un club de noapte, insa banii castigati ii permit sa-si creasca fiul, iar acesta sa-si continue studiile de gimnaziu. Intr-una din seri, dupa un spectacol de retragere al uneia dintre colege, Ruka, Yuko e condusa acasa de Johhnie, un fost pompier ce lucra ca supraveghetor in club, in masina aflandu-se si celelalte doua colege de scena, Ruka si Kei. Accelerand, din cauza intunericului Johnnie nu observa decat in ultimul moment ca in mijlocul strazii se afla un individ ce ridica ceva de jos. Desigur, e vorba de Gajiro, ce se apleca dupa banii luati de vant si purtati tocmai in mijlocul strazii. Impactul e inevitabil, Gajiro e proiectat metri buni distanta de masina in viteza. Acest accident va schimba pentru totdeauna viata lui Gajiro, care se trezeste pe patul de spital, spital unde se afla si cei patru pasageri ai masinii conduse de Johnnie.

Pentru o fantezie comico-dramatica, filmul se comporta foarte bine. Avem momente nu neaparat de comedie, dar cat de cat hilare, mai vesele, totul, ce e drept, pe un fundal dramatic ce ne e livrat cu ajutorul fanteziei. Povestea este simpla si, de la un anumit moment, previzibila, insa in ciuda acestui fapt, nu intervine plictiseala. Cu toate ca numarul de personaje principale e destul de mare – 5 – , carora li se adauga o serie de personaje secundare ce interactioneaza cu cei 5 in anumite momente, scenariul nu se pierde in amanunte inutile, despicandu-se in 4 fire epice principale, echivalente cu povestea fiecarui personaj in parte. Pe de o parte il avem pe Gajiro, un om ce doar se bucura de viata, fara a-i oferi ceva in schimb. E tanar, imatur, obsedat de femei si de cucerirea lor, si stie ca fericirea e ceva efemer, atat de volatila incat uneori poate tine doar o noapte. La fel si banii, niciodata suficienti pentru a-si satisface toate aspiratiile marunte. Gajiro e un personaj total iresponsabil, ce nu are nici o obligatie, ii priveste cu superficialitate pe cei din jur, fara a realiza ca de fapt el e cel superficial. Intotdeauna fuge de responsabilitate, iar pentru bani e in stare chiar sa-si dea viata. Pe de alta parte avem grupul de prietene de la clubul de noapte: Ruka, Kei, Yuko si Johhnie. Johnnie e un fost pompier pensionat, ce-si rotunjeste veniturile ca supraveghetor la clubul de noapte unde danseaza fetele. E respectat de toata lumea, simpatic, bland, ca un veritabil unchi pentru fete. Kei e o tanara de 17 ani pasionata de baseball, ce antreneaza chiar echipa de baseball a scolii, avand un iubit secret din randul jucatorilor de baseball. Practica dansul la bara pentru a castiga un ban, in paralel cu urmarea liceului. Ca veni vorba de dans la bara, nu e vorba de nimic vulgar in meseria practicata de fete; dansurile lor sunt mai mult un spectacol decent, insa prejudecatile celor din afara clubului inevitabil exista, lumea asociind in gneral dansul la bara cu striptease-ul. Din acest punct de vedere, filmul incearca sa arate ca dansul la bara poate avea si alte conotatii, artistice, decat cele presupus vulgare intiparite in mintea unora. Al treilea personaj din grupul de 4 e Ruka. Aceasta tine o ultima reprezentatie, urmand a incepe o viata noua odata cu nunta ce urma a avea loc in curand. Orfana de mica, aceasta a trebuit sa razbeasca in viata infruntand tot felul de greutati, iar acum ajunge in fata visului ei de o viata – ca al tuturor femeilor, de altfel, dupa cum ironic o spune nesaratul Gajiro -, anume sa imbrace rochia alba de mireasa. In sfarsit, Yuko e o mama singura ce-si creste copilul de 10 ani, pe Kotaro, nu fara sacrificii, pentru ea aceasta slujba fiind singura sursa de venit in casa. Relatia ei cu Kotaro e una distanta, si asta in principal din cauza racelii fiului ei, care tine ceva in el si mereu prefera tacerea la vorbele calde ale mamei. Relatia celor doi e unul din lucrurile de urmarit in acest film, deoarece e invaluita intr-un mister ce nu e elucidat decat spre sfarsit, lasand spectatorul sa aiba indoieli pana la final. Intalnirea neasteptata si in cele mai tragice conditii a lui Gajiro cu grupul de 4 prieteni ii va schimba, treptat, viziunea despre viata. Chiar daca e in continuare cinic, Gajiro invata sa-si pretuiasca viata si sa-i dea un sens.

Un film emotionant, cu multe invataminte, dintre care se desprinde una, poate cea mai importanta: viata trebuie traita la maxim, insa cu gandul la cei dragi, cu un tel bine stabilit, ce nu trebuie sa fie unul egoist. Pentru ca viata, cum spunea personajul Kei, e ca un joc de baseball: “Nu poti juca baseball de unul singur. Existi doar datorita celor din jurul tau. Sa lupti pentru ceva e minunat !”

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.