Filmul coreean intotdeauna a stiut sa fie original si inventiv cand vine vorba de a pune imaginatia in slujba creativitatii. Multe scenarii incantatoare au stat la baza unor productii fara un buget prea mare, in prima jumatate a anilor 2000 (e suficient sa amintim de “My Mother, the Mermaid”, “A Man Who Went to Mars”, “Il Mare” sau “Windstruck”), rezultatul final fiind niste productii memorabile, ce au propulsat in doar cativa ani cinematografia coreeana la un rang de top la nivel mondial. “A Boy Who Went to Heaven” e o fantezie romantica emotionanta in regia lui Yun Tae-yong, despre copilarie si familie vazute prin ochii unui copil obisnuit ce ajunge intr-o situatie neobisnuita. Park Hae-il, pe care ni-l amintim din numeroase productii coreene (Scent of Chrysanthemums, My Mother the Mermaid, Modern Boy, Eungyo, Heartbeat, My Dictator sau The Whistleblower) isi imparte rolul cu actorul copil Kim Kwan-woo, personajul Nemo aparand atat ca si copil, cat si ca adult. Yum Jung-ah, fosta Miss Coreea in 1991, in rolul Booja, impresioneaza din nou la fel cum a facut-o in “Lovely Rivals”, prezenta ei degajand o energie pozitiva si un optimism evident. Desi original, scenariul duce cu gandul la unele filme de succes de la Hollywood despre calatoria in timp in prezent, prin intruparea – nu trebuie pusa intrebarea cum anume, de aceea filmul e o fantezie – unui copil in corpul unei persoane adulte, pastrand desigur caracteristicile mentale ale unui minor. “Big”, cu Tom Hanks sau mult mai tarziu “13 going on 30” au avut tematici similare, desi realizarea lor nu aduce nimic cu aceasta superba productie coreeana. Unde “A Boy Who Went to Heaven” difera, chiar exceleaza, fata de amintitele productii de duzina de la Hollywood e premisa magica pe care realizatorul o induce prin introducerea elementelor fantastice explicate detaliat. Din acest motiv, filmul pare ca un basm pentru adulti, vazut prin ochii inocenti ai unui copil. Ce poate fi mai frumos ?

Coreea, anul 1982. Nemo e un pusti de 13 ani crescut de o mama singura, doborata de greutati. Tatal lui e detinut politic, fiind condamnat de regimul dictatorului Chun Doo-hwan pentru activismul sau in favoarea democratiei. Dar tot ce stie Nemo despre el e ceea ce ii spune mama lui, anume ca tatal e un criminal teribil. Avand o poza a parintilor lui, Nemo refuza sa creada asta. Frustrat de situatia sa familiala, Nemo are un singur vis: ca atunci cand va fi mare, sa fie nu actor, nici cantaret, ci… barbatul unei mame singure, pentru a evita ca si alti copii sa mai treaca prin drama lui de a creste fara un tata. In momentul in care ramane singur pe lume, Nemo vede cum ceasornicaria mamei sale se transforma peste noapte intr-un magazin de benzi desenate. Proprietara magazinului e nimeni alta decat d-na Booja, ce canta la localul din oras, si care ca si mama lui Nemo, e o mama singura ce trebuie sa-l creasca pe micul Gi-chul. Pentru a ramane fidel visului sau, Nemo isi arata afectiunea timpurie fata de Booja, trimitandu-i scrisori copiate dupa scrisorile romantice ale tatalui sau pentru a-i cuceri inima. Intr-un final decide sa-i marturiseasca dragostea si sa o ceara in casatorie (!), dar un incident tragic schimba cursul evenimentelor, Nemo trezindu-se peste noapte copil in trup de barbat in toata firea.

In ciuda faptului ca scenariul pare putin dezechilibrat, la prima vedere, 40 de minute din cele 115 fiind dedicate personajului copil, restul celui matur, acest lucru are un singur impediment: lasa prea putin timp la dispozitie (cam o ora si 10 minute) actorului vedeta al filmului, Park Hae-il, sa exploreze, la un nivel satisfacator, tentativa lui Nemo de identificare cu noul sau trup de barbat matur. Tranzitia de la copilarie la maturitate, trecerea de la actorul copil la vedeta filmului e realizata lin, fara a da impresia de pripa, lucru crucial, deoarece e unul din cele mai importante momente ale filmului, de care se leaga evolutia povestii. Nemo nu e un personaj neaparat simpatic. Numele lui in coreeana (s-ar fi scris Nae-mo, citindu-se, desigur, “Nemo”) e unul neobisnuit, facand evident trimitere la celebrul si misteriosul personaj razbunator al lui Jules Verne, capitanul Nemo (in latina, “Nemo” insemnand “Nimeni”). La fel de neobisnuita e si firea lui, neducand lipsa de prezenta de spirit: se transforma peste noapte in aparatorul copiilor cu mame singure, iar cand ceasornicaria mamei sale devine magazin de benzi deenate, isi pune la incercare rezistenta, protestand prin a sta ore in sir nemiscat in fata pravaliei. Dar sfarseste la fel de neobisnuit, indragostindu-se de noua proprietara, o mama singura, ignorand-o mereu pe Tofu, o fata de varsta lui ce e innebunita dupa el. Partea de fantezie face deliciul acestui film, trezirea lui Nemo in trupul unui barbat de 33 de ani fiind plina de neprevazut. Noul Nemo gandeste ca un copil, dar are toate atuurile ca in sfarsit sa o cucereasca pe Booja, care niciodata nu s-ar fi uitat la un copilas, nu-i asa ? Elementele fanteziste sunt niste veritabile metafore in imagini: disparitia mamei lui Nemo pe sinele de cale ferata e prezentata ca un vis; casa aflata pe jumatate in nori din care Nemo isi ia zborul cu aripioare de inger e parca desprinsa dintr-un film clasic, poate “Vrajitorul din Oz” ? E evident ca in spatele acestor scene din scenariu se afla nimeni altul decat Park Chan-wook, unul din cei 4 scenaristi ai productiei, stilul din “I’m a Cyborg But That’s Ok” regasindu-se in scenele fantastice de aici. Coloana sonora abunda in melodii de top din anii ’80 interpretate de legenda Lee Eun-ha (reinterpretate de actrita Yum Jung-ah), aceasta avand o contributie majora la crearea atmosferei magice ce duce spre un singur deznodamant ce se consuma… de Craciun. Minunat film, una din acele productii care te marcheaza, pentru ca vorbeste despre copilarie, familie, despre acele valori intrinsece firii umane ce ne fac mai buni, si in primul rand despre dragostea filiala. Desigur, nu poti, din curiozitate, sa nu te intrebi cum ar fi fost daca personajul Nemo nu ar fi fost interpretat de Park Hae-il ci, din contra, pana la final ar fi fost jucat de actorul copil Kim Kwan-woo. Acesta si-a interpretat atat de bine rolul incat te intrebi cum ar fi fost ca el sa interpreteze personajul pana la final. Schimbarea lui cu Park Hae-il e de inteles, insa, deoarece Nemo trebuia sa fie un copil in corpul unui barbat matur, si nu invers, un barbat matur in corp de copil. Daca va plac fanteziile romantice, acest film va va delecta cu certitudine. E o productie stralucita, un basm pentru adulti si copii deopotriva, de o mare sensibilitate, ce va va misca pana in adancul sufletului.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Vic (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil