Cand spui numele regizorului Jo Jin-gyu, automat nu il poti disocia de “My Wife is a Gangster” si de recentul “Man on the Edge”, doua comedii antrenante cu gangsteri. Acelasi este si genul lui “Who’s Got the Tape ?”, al doilea film din cariera acestuia, o comedie de zile mari ce ironizeaza atat gangsterii, cat si politia coreeana. Nasterea comediilor cu gangsteri in Coreea s-a datorat in mare masura succesului dramei cu gangsteri “Friend” din 2002, dar inainte de aceasta, in anii ’90, seria de filme “Two Cops” a fost adevarata deschizatoare de drumuri in domeniu. Comedii precum “My Wife is a Gangster” si “Marrying the Mafia” s-au dovedit lucrative. Avand bugete undeva la 1,5-2,5 milioane de dolari, astfel de filme au scos si incasari de 20 de ori mai mari decat costul initial. Acestea vizau doua perioade de sarbatoare, ca data a premierei, Chuseok (Ziua Recunostintei) si Seol (Anul Nou Lunar), astfel explicandu-se succesul lor de box-office. Devenind o afacere profitabila, comediile cu gangsteri, urmate de cele politiste, au inflorit odata cu Hallyu, Hollywood-ul realizand remake-uri, vandute chiar pe piata coreeana. Denumite comedii “sammai” (termen provenit din japoneza), ele au in centrul lor gangsteri, batausi, politisti mai putin manierati, iar curand genul avea sa se diversifica cu mai multe sub-genuri, tratand de exemplu conexiunile unor astfel de personaje cu oameni din afara lumii lor (celebrele drame si melodrama cu o fata de treaba ce se indragosteste de un gangster). “Who’s Got the Tape ?”, o astfel de comedie din perioada de glorie a genului (2004), trateaza cu ironie subiectul, reusind printr-o distributie cu actori cunoscuti, fara pretentii de mari vedete, sa ofere tot ce avea in acel moment mai bun genul. In rolurile principale ii vedem pe Yoo Deong-geun (cunoscut dintr-o multime de seriale, premiat anul trecut cu Marele premiu la KBS Drama Awards pentru rolul din “Jeon DoJeon”) si Lee Moon-sik (ce nu mai are nevoie de prezentare), iar intr-o aparitie inedita, pret de cateva minute, il veti vedea pe nimeni altul decat Cha Tae-hyun. Toata distributia ne ofera un recital plin de umor ce starneste hohote de ras fara oprire pe toata durata filmului, si ce poate fi mai reusit la o astfel de productie daca nu atingerea scopului pentru care a fost creata ?

Tae-sik e un gangster marunt ce face orice treaba murdara pentru bani. Ajutat de subordonatii sai, Prostanacul si Scrimerul, acesta reuseste intr-o misiune nocturna, sa atace un detectiv ce lucra pentru procurorul Na si sa puna mana pe o pretioasa caseta video. In fapt, aceasta continea o inregistrare in care interlopul Jang ii dadea niste bani ca mita unui deputat. Treaba grea odata finalizata, nu mai trebuia decat ca respectiva caseta a procurorului a ajunga in posesia lui Jang, in schimbul unei sume de bani. Doar ca, cu cateva ore inaintea predarii casetei, se produce nenorocirea: printr-un context de evenimente, caseta e pierduta, ajungand in posesia lui Dong-moo, un pierde-vara enervant, ce reuseste sa fuga. Cei 3 gangsteri incearca sa traga de timp, punand la grea incercare rabdarea lui Jang. Presati de acesta, cei 3 trebuie sa-l gaseasca urgent pe pierde-vara si sa recupereze caseta buclucasa cu orice pret… altfel vor deveni ei insisi vanat pentru fiorosii oameni ai lui Jang. Dar credeti ca totul se rezolva cat ai zice peste, cand ai in subordine doua ajutoare cu un nivel de inteligenta foarte scazut ? Iar cand acestia sunt luati drept… politisti, balul poate incepe !

Ca in orice comedie cu gangsteri, personajele sunt unele tipice, ce nu ies din limitele unei galerii predefinite. Intalnim, astfel, Prostanacul – interpretat de cine altcineva decat de Lee Moon-sik, un personaj a carui porecla spune totul despre ce asteptari sa avem de la el. Gandeste lent, e hilar in modul in care interpreteaza situatiile, dar are o naturalete ce te cucereste si te binedispune din primul moment. Nu incearca nici un moment sa-si depaseasca conditia deoarece e multumit si cu porecla data de seful sau – e mai comod sa gandeasca altul pentru tine, in opinia lui (ceea ce nu intotdeauna e un semn negativ, ci mai degraba unul de incredere in cel ce gandeste in locul tau, pentru ca o face si pentru tine…), si cu viata de gangster ce o duce, plina de adrenalina. Coleg de breasla ii e Scrimerul, un gangster ce se crde aratos, datorita alonjei, insa nu e departe de colegul sau Prostanac. Acesta e mai meditativ, invata mai repede tacand decat dand din gura si dezvaluindu-si slabiciunile, iar porecla ce o are, Scrimerul, desi nu e explicata, face trimitere la felul lui iute de a fi, la faptul ca ii sare repede tandara si reactioneaza nu neaparat asteptand comanda sefului sau. Vrea sa para mai stilat, umbla mereu elegant, la costum si camasa alba larg deschisa la gat, fara cravata, lejer, dand impresia de control de sine, relaxare, iar daca nu ar fi un gangster, sigur ai zice ca e un playboy. Nu in ultimul rand, seful celor doi, Tae-sik, e seniorul lor ca varsta, stie sa dea cu pumnul, nu se teme cand vine vorba de incaierari, ba chiar sare in mijlocul lor; e stapan pe sine in orice situatie, si cand e confundat cu un politist, nu ezita sa profite de situatie pana isi atinge obiectivul, recuperarea buclucasei casete. Victima celor trei e Dong-moo, un pierde-vara fara ocupatie, fara prietena si mare amtor de filme deocheate pe caseta video, care se dovedeste a fi omul nepotrivit in locul si timpul nepotrivit. Frizura si cercelul din urechi tradeaza naivitatea sa, imaginea de fraier fiind dublata de gesturile sale in momentele de cumpana, ce ne fac sa intelegem mai bine de ce acesta a ajuns calul de bataie al gangsterilor. Jocul actorului ce-l interpreteaza, Lee Seong-jin – despre care s-a auzit foarte putin dupa acest rol – e remarcabil, intruchipand perfect genul baiatului naiv dar sincer, de care toti vor sa profite, pe care l-am mai vazut in multe comedii de actiune din Hong Kong din anii ’80. Interactiunea celor patru personaje, intriga simpla si amuzanta, incurcaturile si complicitatile de context care iau nastere, umorul de situatie si jocul actoricesc ireprosabil transforma “Who’s Got the Tape ?” intr-o agreabila si deconectanta alternativa la filmele serioase cu gangsteri si politisti ce au scris istorie in anii 2000 in cinematogtafia coreeana. Daca vreti sa radeti sanatos, acest film in mod sigur va va indeplini dorinta.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil