“Forget Me Not” (“Nu Ma Uita”), un titlu comun pentru o poveste de iubire, eventual cu accente melodramatice, de aceasta data defineste o productie japoneza ce iese din tipare. Recenta productie a acestui an regizata de tanarul Kei Horie (37 de ani), acelasi ce se afla in spatele superbei ecranizari japoneze dupa Paulo Coelho “Veronika Decides to Die”, ne aduce in prim plan o poveste de iubire aparent banala intre doi adolescenti aflati in ultimul an de liceu. Filmul are la baza romanul omonim din 2006 al lui Mizuho Hirayama si are in distributie doi protagonisti tineri: Nijiro Murakami, de 18 ani, nimeni altul decat fiul celebrului actor japonez Jun Murakami, aflat la al doilea rol pentru marele ecran, si superba actrita Akari Hayami, fosta membra a unei extrem de populare formatii j-pop a momentului, Momoiro Clover Z. “Forget Me Not” exploreaza cu sensibilitate fragilitatea amintirilor, dar si puterea lor, intr-una din cele mai tulburatoare si enigmatice povesti dedicate adolescentilor pe care cinematografia japoneza le-a produs in ultimii cativa ani. Si desi la o prima vedere pare o productie cu buget redus modesta sub toate aspectele, scenariul si jocul natural al celor doi tineri protagonisti ii dau valente deosebite.

Takashi e elev in al treilea si totodata ultimul an de liceu. Colegii lui se pregatesc de facultate si, odata cu admiterea la ea, de implinirea varstei majoratului, care in Japonia e la 20 de ani, deci de intrarea in randul adultilor. Takashi nu are o prietena, e slab la invatatura si mai mult timp leneveste pe coridoare sau in spatiile verzi din scoala decat sa zaboveasca pe bancile salilor de clasa. Intr-una din zile, gonind cu bicicleta noaptea pe strada, la o intersectie da peste o tanara de varsta lui, cade de pe bicicleta si e la un pas sa o accidenteze. Fata pare speriata, si dupa cateva vorbe spuse in graba, se face nevazuta. O zi mai tarziu, Takashi, marcat inca de intalnirea neasteptata din urma cu o zi, o vede in curtea scolii sale pe tanara, o abordeaza si ramane surprins sa afle ca aceasta e eleva nu doar in aceeasi scoala, ci si in acelasi an 3 ca el, doar ca activeaza in alta clasa. Din vorba in vorba, cei doi isi depasesc timiditatea si se imprietenesc. Dar fata, care cu greu accepta sa-si dezvaluie numele, are un comportament destul de bizar. Desi e o adolescenta, ca el, ea nu are nimic din arsenalul unui adolescent: nu are un telefon mobil, nu are adresa de e-mail, iar cand vine vorba de a pastra legatura cu noul ei prieten, aceasta invoca destinul, spunand ca daca acesta va dori sa se mai intalneasca, se vor mai intalni. Comportamentul straniu al tinerei devine si mai straniu in momentul in care se intalneste cu una din colegele de clasa, care socheaza pe toata lumea prin ceea ce afirma. Ce se ascunde, oare, in spatele comportamentului noii prietene a lui Takashi ? Si de ce aceasta ii aminteste constant sa nu o uite ?

Ce-si promit de obicei tinerii indragostiti ? Dragoste eterna si clasicul “nu te voi uita niciodata”. Dar adevarul e altul, mult mai trist decat niste promisiuni. Adevarul e ca, mai devreme sau mai tarziu, aproape toata lumea este data uitarii. Multele persoane pe care le cunoastem de-a lungul vietii, pornind de la gradinita si trecand prin intregul sistem institutional pe care educatia il aduce in vietile fiecaruia, ajung intr-un final sa fie date uitarii. Ne amintim de ele o scurta perioada de timp, insa pe masura trecerii anilor, a schimbarii anturajului, decorului, vietii in sine, trecutul ramane in urma si e dat uitarii. Raman doar niste amintiri vagi, niste imagini sterse ce atesta faptul ca am trecut printr-un anume loc, printr-o anume experienta, la o anumita varsta. Cati dintre noi isi mai amintesc de colegii de la gradinita sau macar de educatoare ? Sa fim seriosi, aproape nimeni. Daca intalnesti aceste persoane accidental pe strada, chipul lor poate sa ti se para in cel mai fericit caz familiar, dar in nici un caz nu iti mai amintesti numele lor. Ei bine, intr-o asemenea dilema traieste eroina povestii noastre, Azusa, eleva in ultimul an de liceu, o tanara plina de viata, efervescenta, care, insa, e data uitarii de toata lumea. Si tot viciului uitarii e supus si cel care se indragosteste de ea, Takashi, care face clasica promisiune: “Nu te voi uita niciodata”, scapandu-i faptul ca omul nu este un robot programat sa tina minte tot si toate. Filmul, ce e o poveste care sfideaza categorisirea intr-un singur gen definitoriu, e un amestec de romantism cu drama adolescentina, fantezie si mister, care in termeni de profunzime narativa are o multime de lucruri de oferit. In plus, totul este extrem de echilibrat, bine calibrat pe cele 90 de minute ale duratei sale, abtinandu-se de la secvente ieftine, clisee superuzitate si, un lucru remarcabil, nu se lasa sufocat de un sentimentalism dus la extrem. Ceea ce insa deosebeste productia de alte filme similare e turnura pe care o iau evenimentele din scenariu, care e redata cu mana unui expert, deoarece momentul redefineste relatia dintr cei doi protagonisti, deschizand un nou orizont, total neasteptat, al legaturii lor sentimentale. Si mai e un lucru genial plasat in film: Azusa nu are nici celular, nici o adresa de e-mail. Faptul ca lumea nu-si aminteste de ea e cu subtilitate o aluzie la lumea de azi, in care daca nu ai un cont pe o retea de socializare din mediul online, nu existi. Iar daca povestea va va fascina – acest lucru se va intampla in mod sigur – trebuie sa stiti ca elementul de fantezie, care reprezinta piesa de rezistenta a productiei, nu va fi nici o clipa pe deplin explicat, ramanad o multime de intrebari, la final. Dar tot raul spre bine, deoarece sfarsitul lasa locul unei continuari, ocazie cu care elementele nelamurite acum s-ar putea clarifica pe intelesul tuturor. Sa speram ca prducatorii vor avea stralucita idee a unei continuari. Daca iubirea celor doi protagonisti va avea puterea de a infrunta timpul sau va fi macinata de timp si impjnsa si ea spre uitare, ramane sa descoperiti urmarind aceasta productie deosebita.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil