De la aeroport, Park Jung-Ah face prima vizita lui Min-Woo, sa-l anunte ca a revenit in tara si pentru a se asigura ca « oppa » e la fel de neinduplecat in privinta femeilor, in speta, a ei. In afara familiei si a lui Min-Woo, fata mai are o preferinta: pe Hye-Won, prietena si viitoare cumnata, caci Jung-Jae este fratele sau. Inainte de a ajunge la sapuneala de acasa (a abandonat studiile inainte sa-si obtina diploma) vrea sa-si incarce bateriile cu optimismul prietenei si sa marturiseasca cuiva ca e indragostita.
La intrunirea de familie se stabileste ca fapt concret casatoria lui Jung-Jae cu Hye-Won (doar se stiu de atatia ani), iar mezina anunta ca urmeaza si ea sa-si pregateasca nunta. Dar oare de ce inimile logodnicilor nu mai galopeaza cand se gandesc unul la celalat ? Sa fie obisnuinta de vina ? De ce oare inima Hye-Won-ei galopeaza in alte imprejurari ? Sa fie inima ei cea noua de vina ?
Firma de arhitectura a lui Yoo Min-Woo a depus documentele pentru licitatia privind lucrarile complexului Cala. Numele ii evoca proaspete amintiri lui Min-Woo, dar de ce se intristeaza ? Vestea ar trebui sa fie buna…asa cum isi dorea, a intalnit pe cineva asemeni lui Un-ha cea disparuta. Sa fie sentimentul de vina ? Sau regretul ca fiinta aceea e deja a altcuiva ?
De dragul logodnicei, Jung-Jae afla adresa donatorului in timp ce Hye-Won pregateste buchetul pentru iubitul lui Jung-Ah, cu amintirea unei recente cunostinte care admira trandafirii galbeni, tot asa cum, Min-Woo priveste proiectul « Cala » cu gandul la fata inaccesibila care iubeste calele.
Calatoria fetei la locul de bastina al donatorului coincide cu vizita lui Min-Woo la parintii iubitei disparute, de unde recupereaza jumatatea talismanului tibetan care trebuia sa-i tina impreuna. O chemare peste coline, a nu se stie cui, si cei doi calatori sunt din nou impreuna, pentru inca o aventuroasa jumatate de zi. Ce au in comun dragostea si trenurile ? Intotdeauna exista o intalnire si o despartire…

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com