An: 2008Cu filmul „120” lucrurile stau radical altfel. Doi regizori specializati in mini-serii de televiziune si-au unit fortele pentru a crea un film memorabil. Ozhan Eren, unul dintre acestia, este si scenaristul, filmul fiind inspirat din evenimente istorice reale petrecute in 1914. Realizarea este senzationala, demonstrand un veritabil progres si o maturizare a cineastilor turci. Coloana sonora este perfecta, stabilind o legatura sufleteasca intre spectator si eroi. Cu o interpretare de calitate, „120” are toate atuurile pentru a fi declarat filmul turcesc al anului 2008.
In 1914, in Van, un orasel de provincie din Imperiul Otoman muribund, lumea nu parea deranjata de zvonurile de razboi care bantuiau Europa. Localnicii nu fusesera vreodata loviti de razboi, insa cu totii au avut de suferit de pe urma acestuia, pierzand membri dragi atat in razboiul din 1893, cat si in cel balcanic. Si totusi, copiii isi continuau jocurile copilariei, tinerii isi traiau povestile de iubire, iar cei batrani se adunau la o cafea si savurand o tigara pe vreme de inserat. In scurt timp, insa, nori negri se vor abate asupra oraselului, odata cu intensificarea luptei minoritarilor armeni pentru un stat independent care sa incorporeze o parte a imperiului otoman decadent. Armenii, care existau la acea vreme ca entitate in cadrul Imperiului Tarist, se sprijineau, in destabilizarea Imperiului Otoman, pe o organizatie terorista, Tashnak, ce ducea un razboi de gherila pe teritoriul turcesc. Aceasta nu ezita sa recurga la executii ale etnicilor turci nationalisti sau ale celor armeni cu vederi filo-turce, deseori in plina strada. Pe acest fond izbucneste primul razboi mondial, iar Imperiul Otoman, ca aliat al Germaniei, isi va da ultima lui suflare. Filmul prezinta povestea eroica a localnicilor, care nu au ezitat sa-si sacrifice propria viata pentru binele unui imperiu care urma sa-si inceteze existenta. O veritabila pagina de istorie umana scrisa cu sacrificii si sange pe zapada, luata de vant si purtata de timp spre sufletul tinerilor turci de astazi, odata cu un mesaj mobilizator, patriotic si plin de sensibilitate transmis de personajele si scenariul acestui film de exceptie.
Urmarind acest film, ca roman, nu poate sa nu te treaca un regret: anume ca vremurile filmelor istorice regizate de un Sergiu Nicolaescu au apus cam demult, iar filmul din ziua de astazi nu are capacitatea de a educa si culturaliza masele, de a le insufla mandria de a fi roman. „120” ne da tuturor un exemplu de neuitat despre patriotism, iubire si puritate a unor oameni simpli fata de care istoria nu a avut rabdarea de a-i comemora vreodata. Iar istoria este plina de astfel de exemple… Priviti si apreciati „120” pentru tot ceea ce transmite si pentru realizarea sa, pentru ca nu-l veti uita prea curand !
2 Comments
Post your comment
filmul de propaganda, ocoleste cu grija exact genocidul asupra armenilor din acea perioada. istoricul
Ai dreptate in ceea ce spui, insa este, pana la urma, un film. Iti recomand sa vezi si „Yamato”, o productie japoneza despre eroismul celor care au murit odata cu mandria flotei imperiale, nava de razboi super sofisticata Yamato. Si Turcia, in primul razboi mondial, si Japonia, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, s-au aflat in tabara „celor rai”. Ar trebui sa-i satanizam pentru raul pe care l-au facut (cum au facut sovieticii cu nemtii cand au mers pana in Berlin) sau sa privim cu aceeasi ochi momentele lor de glorie si de eroism ? In „120” nu cred ca se ocoleste problema genocidului armean; dupa cum ai vazut, atmosfera de ostilitate fata de armeni e perfect redata in film; mai mult, exista si o latura umanista, o scena in care 2 turci stau intr-o caruta si exclama catre un sir de refugiati armeni ce fugeau de razboi: „Astia sunt adevaratii armeni”. Pe de alta parte, e prezentata si fata „intunecata” a lor, prin imaginea acelei organizatii teroriste. Spectatorul e liber sa decida. Se suprinde o fapta de eroism, o victimizare normala, as zice, dar nu se ocoleste nimic.
Ca un fapt divers: evenimentele din film se petrec in toamna lui 1914, intr-un moment in care deja se consumase un episod al genocidului.